Una din cauze este în mod cert înmulțirea mult peste capacitatea orașului – și cea de mobilitate și cea de parcare – a numărului de mașini. Statisticile locale arată că acum 10 ani, în 2016, municipiul Iași avea 88.000 de autovehicule înmatriculate. Acum, această cifră a urcat la aproape 160.000. Ba chiar, după cum bine estima recent și primarul orașului, pe străzile Iașului ar fi în realitate peste 180.000 de mașini, dacă le vom pune și pe cele ale nerezidenților: studenți, locuitori în zona metropolitană care au slujbe sau aduc copii la școală la Iași etc.
Vorbim practic de o dublare a numărului de autovehicule. Și asta, atenție, în condițiile în care în acești ultimi 10 ani Iașul nu a beneficiat de absolut nicio lucrare importantă de infrastructură rutieră. Nu neapărat de anvergura celor anterioare, precum pasajul aerian Dacia-Păcurari sau pasajul subteran din Fundație, dar măcar de amenajări/tăieri de străzi noi între cartiere. Nimic. Totul cu o lipsă de imaginație edilitară care adesea te strânge în spate. Și nu uitați: și în 2016, cu mașini la jumătate ca acum, Iașul nu era deloc un oraș prietenos cu șoferii.
Unde ați vrea să încapă un număr dublu de mașini, pe aceeași infrastructură rutieră pe care jumătate din ele nu încăpeau bine nici acum 10 ani?
Dar asta nu e tot. Un lucru despre care se vorbește mai puțin spre deloc este faptul că, da, suntem prea înghesuiți. Mult prea înghesuiți. Așa a fost gândit Iașul modern, în anii ’60, după care mare lucru nu s-a mai făcut. Și mai grav este că ne înghesuim în continuare și mai mult: bloc după bloc, proiect nou după proiect nou, totul pe aceeași suprafață dacă se poate. Totul fără un PUG adaptat vremurilor, totul fără străzi noi, totul fără școli sau grădinițe noi, totul ca să fim, cea mai mare parte a populației active, obligați să traversăm orașul și de 2-3 ori pe zi: serviciu tu, serviciu soție, copil la școală, copil la meditații etc.
Un studiu realizat la finele anului trecut în mai multe capitale europene oferea câteva cifre relevante despre București, care este a doua cea mai aglomerată capitală din Europa. Concluzia studiului era că, din acest motiv, orice noi lucrări de infrastructură rutieră nu vor putea fluidiza traficul, ci doar vor muta conflictele de trafic dintr-un loc în altul.
Citind acel studiu, despre care, sub un titlu foarte sugestiv –De ce nu poate fi rezolvată problema traficului în București / Capitala cu unii dintre cei mai înghesuiţi locuitori – s-a scris , ca ieșean mai poți trage o concluzie amară: toate previziunile negative despre traficul din capitală se potrivesc perfect pentru Iași.
Iar ca o comparație cu alte orașe din țară, iată, stăm și mai prost! Suprafața totală a municipiului Iași este de circa 94 km², pe care stăm aproape 350.000 de locuitori. Cluj-Napoca, cu o populație comparabilă, ba chiar ușor mai mică, are o suprafață aproape dublă: circa 180 km². Ba chiar și Timișoara, cu o populație sensibil mai mică, 250.000 locuitori, are o suprafață mult mai mare ca a Iașului: 130 km².
Dezvoltarea rezidențială a Iașului este una fără precedent, căreia nu i te poți opune, chiar dacă ar fi voință politică sau edilitară, deși nu e cazul la noi. În aceste condiții e clar că nu ne mai putem face iluzii că va face Mihai Chirica nu știu ce pasarelă în Podu Roș sau tunel la Agronomie ori Palat și gata, am scăpat de probleme. E o naivitate să crezi asta.
Dincolo de aceste aspecte concrete, de aceste cifre, problema cea mare este însă alta: nimic și nimeni nu îi încurajează pe ieșeni să facă pasul spre singura soluție care ne-ar putea ajuta să descongestionăm cât de cât acest oraș atât de sufocat de mașini.
Un aspect vizibil din avion: la Primăria Iași nu există de ani buni nimeni, absolut nimeni care să vadă avantajele mobilității alternative. E suficient să te uiți la ce piste de biciclete avem în oraș: o bătaie de joc. Le-ați văzut pe cele de la Cluj? Dar pe cele de la Brașov? Sau, mai aproape: pe cele de la Bacău? Zici că ești în Olanda, la cum arată. La Iași, de la Gară până la Palat trebuie să cobori de pe bicicletă de 20 de ori, pe o pistă pe care mergi mai mult printre oameni și mașini. Cunosc persoane care merg des cu bicicleta prin pădurile din jurul Iașului, care ar face asta și prin oraș, dar nu o fac din teamă. Iar lipsa pistelor „safe” este principalul motiv.
Altă rușine: municipalitatea tocmai a terminat de reabilitat bulevardul Poitiers, unul dintre cele mai mari din oraș, dar nu l-a prevăzut cu piste pentru biciclete. Așa cum de altfel cer toate recomandările UE în materie de reabilitări. Iată adevărata viziune din Primărie!
Mersul pe jos prin oraș pare o glumă sinistră în multe cazuri. Ba chiar sunt străzi ce nici măcar nu au trotuare. Cum încurajezi tu ca Primărie acest tip de mobilitate dacă în unele locuri străzi recent asfaltate nici nu au fost reproiectate să aibă trotuare?
Benzile unice pentru transportul în comun pare că le-a ratat din nou primarul Mihai Chirica. Iată, a trecut primul an de după alegeri, atunci când se iau de regulă măsurile nepopulare, și nu am auzit nimic concret de extinderea lor.
Da, suntem mulți dintre cei care avem prejudecăți în privința lăsării mașinii acasă pentru a merge pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul sau tramvaiul. E și oarecum de înțeles: suntem încă tributari trăirilor asociate sărăciei din comunism, și încă credem că a merge cu mașina e un lux pe care trebuie să ni-l permitem. Dar Iașul este un oraș universitar, un oraș cultural, un oraș cu mulți oameni lipsiți de prejudecăți, cu mulți oameni care au umblat prin lume. În Iași s-ar găsi o masă critică de oameni care ar lăsa bucuroși mașina acasă în timpul săptămânii pentru a alege un mijloc alternativ de deplasare. Nu toți trebuie să facem asta. Fie și un sfert dacă am face-o, se va simți.
Problema, cum spuneam mai sus: ai pe unde merge alternativ? O pistă de biciclete „safe”, un autobuz care merge pe banda lui mai repede decât mașina, un trotuar bine amenajat pe care să îți placă să mergi pe jos, chiar dacă mai încet? Nu avem încă nimic din toate acestea la Iași, decât sporadic, fără efect.
Revenind, la un oraș atât de înghesuit cum e Iașul, trebuie să ne fie clar că mobilitatea alternativă este soluția, nu alta. Ne trebuie un oraș pentru oameni, nu pentru mașini. Cât timp nu vom avea la Primărie șefi care să vadă orașul și altfel, nu numai din mașină, ne vom toca în continuare nervii în trafic. Fie că suntem în autobuz, în mașina personală, pe bicicletă sau chiar pe jos…