* este vorba despre cei 96,32 de kilometri dintre Adjud Nord și Roman Nord (Săbăoani), un segment vital pentru Autostrada Moldovei, care ar trebui deschis circulației până la 31 august 2026, dar care se află în mare întârziere * termenul nu este unul simbolic: el reprezintă o condiție esențială pentru ca România să poată accesa integral fondurile europene destinate acestei investiții * dar realitatea din teren arată că lucrările sunt departe de ritmul necesar
Unul dintre cele mai așteptate proiecte de infrastructură din România intră într-o cursă contracronometru care ar putea decide soarta a sute de milioane de euro din fonduri europene. Potrivit unei analize publicate de Asociația Pro Infrastructură, una dintre cele mai importante organizații civice care urmăresc marile proiecte de infrastructură ale țării, șansele ca România să respecte termenul asumat pentru finalizarea unui tronson major din Autostrada A7 s-au redus drastic, iar riscul de a pierde bani nerambursabili din Planul Național de Redresare și Reziliență devine tot mai real.
Este vorba despre cei 96,32 de kilometri dintre Adjud Nord și Roman Nord (Săbăoani), un segment vital pentru Autostrada Moldovei, care ar trebui deschis circulației până la 31 august 2026. Termenul nu este unul simbolic: el reprezintă o condiție esențială pentru ca România să poată accesa integral fondurile europene destinate acestei investiții.
Un obiectiv care devine tot mai greu de atins
Specialiștii de la Asociația Pro Infrastructură avertizează că atingerea țintei nu este încă imposibilă, însă ar necesita o mobilizare aproape fără precedent în șantierele autostrăzii.
Constructorul principal, compania Spedition UMB, ar trebui să își depășească propriile limite și să transforme șantierele într-o adevărată uzină de infrastructură, cu lucrări desfășurate în trei schimburi, zi și noapte, fără oprire.
Ar fi nevoie urgent de mai mulți muncitori, în special fierari-betoniști pentru structuri, care să fie aduși rapid de pe alte șantiere majore ale companiei, precum Autostrada A3 sau Autostrada A0.
Chiar și în aceste condiții, specialiștii avertizează că o accelerare brutală a lucrărilor ar putea avea un preț: calitatea execuției ar putea fi afectată, mai ales în cazul terasamentelor și al straturilor de asfalt, unde timpii tehnologici sunt esențiali.
Contracte semnate, termene expirate
Situația este cu atât mai tensionată cu cât, tehnic vorbind, termenul contractual de finalizare a lucrărilor a trecut deja.
Cele două contracte pentru tronsonul Adjud – Bacău Sud au fost semnate în decembrie 2022, iar alte trei pentru sectorul Bacău Nord – Pașcani au fost parafate în februarie 2023. Toate lucrările au primit ordine de începere în mai 2023, iar durata de execuție prevăzută în contracte era de 30 de luni, fără perioadă de proiectare.
Asta înseamnă că termenul oficial de finalizare pentru întreaga distanță Adjud – Pașcani a expirat în noiembrie 2025.
Cu alte cuvinte, proiectul se află deja într-o fază de recuperare contracronometru, iar fiecare lună pierdută crește presiunea asupra constructorului și a autorităților.
Adevăratele provocări ale șantierului nu sunt însă kilometrii de asfalt, ci structurile masive care trebuie ridicate pe traseu.
Pe sectorul Răcăciuni – Bacău, lucrările sunt întârziate la un pasaj gigantic de aproximativ 1,2 kilometri peste magistrala feroviară Magistrala CFR 500, una dintre cele mai importante linii de cale ferată din România.
În aceeași zonă există un alt pasaj de aproape 730 de metri, iar la nord de Bacău se află un alt pasaj major peste DN2 și linia ferată, care, potrivit analizei, este aproape neînceput.
Problemele continuă și pe zona Roman, unde un viaduct important abia începe să prindă contur, iar podul peste Râul Moldova se află încă în faza de fundații.
Pe lângă aceste structuri uriașe, există zeci de alte poduri, pasaje și podețe mai mici, ceea ce transformă întregul tronson într-un șantier extrem de complex.
Pericolul lucrărilor făcute în grabă. Ce tronsoane ar putea fi deschise mai devreme
Specialiștii avertizează că, în goana după recuperarea întârzierilor, există riscul ca anumite lucrări să fie executate prea rapid, fără respectarea completă a etapelor tehnice.
În special terasamentele și rambleurile trebuie lăsate să se stabilizeze, altfel pot apărea tasări sau fenomenul cunoscut de șoferi drept „trambulinele” la capetele de pod.
Un astfel de episod a fost deja întâlnit pe Drumul Expres Craiova–Pitești, unde au apărut probleme similare după finalizarea lucrărilor.
Există totuși și vești ceva mai optimiste. Potrivit estimărilor Asociația Pro Infrastructură, anumite sectoare ale autostrăzii ar putea fi deschise relativ curând dacă se decide inaugurarea lor etapizată.
Tronsonul Adjud Nord – Răcăciuni ar putea fi deschis circulației chiar până la sfârșitul lunii aprilie, dacă autoritățile decid acest lucru.
Până la Bacău, circulația ar putea fi posibilă cel mai devreme la finalul lunii iunie, în scenariul extrem de optimist, sau în august 2026, într-un scenariu realist.
În schimb, sectorul Bacău – Săbăoani, spre Roman, rămâne marea provocare.
Analiza organizației civice este tranșantă: între Bacău și Săbăoani există încă un volum uriaș de lucrări, un adevărat „munte de muncă” care poate fi depășit doar printr-o mobilizare excepțională a constructorului.
În lipsa unei accelerări spectaculoase a lucrărilor, Autostrada Moldovei riscă să intre într-o situație delicată, în care România ar putea pierde o parte din banii europeni alocați prin PNRR.
Pentru Moldova, miza este enormă. Autostrada A7 nu este doar o șosea rapidă, ci coloana vertebrală a dezvoltării economice a regiunii, proiectul care ar trebui să lege nordul și estul țării de rețeaua națională de autostrăzi.
Iar acum, mai mult ca oricând, viitorul acestui proiect se joacă în fiecare zi de șantier, în fiecare turnare de beton și în fiecare kilometru de asfalt care trebuie finalizat înainte de expirarea termenului limită din 2026.
Daniel BACIU