An de an, la începutul lunii noiembrie, Biserica ne invită să celebrăm Solemnitatea Tuturor Sfinților și Pomenirea tuturor credincioșilor răposați.
Suntem invitați prin aceste celebrări să înțelegem realitatea întregii Biserici a lui Cristos în tripla ei dimensiune: Biserica triumfătoare alcătuită din sfinții din cer, care se bucură în prezența lui Dumnezeu și mijlocesc pentru noi, cei de pe pământ. Noi, cei care facem parte din Biserica luptătoare, ne rugăm pentru sufletele din purgatoriu, care alcătuiesc Biserica celor care suferă purificarea în așteptarea contemplării chipului lui Dumnezeu.
Așadar, pe data de 1 noiembrie avem bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinților, după cum spune și Rugăciunea Zilei de la începutul Sfintei Liturghii. Iar pe 2 noiembrie ne amintim de cei dragi care au murit, ne reînnoim credința în Înviere și ne gândim cum ne pregătim noi pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
Dar cine sunt sau cine au fost sfinții? Sfinții au fost oameni, ca și noi, care au știut să cultive în viața lor virtuțile, oameni care au primit harul lui Cristos și au devenit puternici cu ajutorul său. Sfințenia nu este rezervată unui grup restrâns de persoane, ci este vocația noastră, a fiecărui creștin.
Dacă trăim acum vremuri grele, să știm că la fel au trăit și ei. Fiecare generație crede că trăiește cele mai grele timpuri.
Trăim într-o perioadă în care valoarea vieții umane și caracterul ei sacru sunt disprețuite; la fel au trăit și ei.
Trecem printr-o perioadă în care învățăturile Bisericii și sfințenia familiei sunt puse la îndoială; și ei au trecut prin aceste experiențe.
Trăim într-un timp marcat de conflicte și violență. Așa au trăit și ei. Pentru că fiecare generație are propria sa perioadă de încercare, dar și proprii ei sfinți care ne arată că sfințenia este posibilă oriunde și oricând.
Cuvântul „toți” din titlul acestei sărbători este foarte important. La 1 noiembrie îi celebrăm nu doar pe acei sfinți care sunt trecuți în calendar, ci și pe toți acei oameni care au trăit o viață sfântă, în simplitate și acum se află în cer alături de Dumnezeu.
Luna noiembrie este o lună în care suntem invitați să ne amintim într-un mod deosebit de cei dragi care au trecut din această lume și, vizitându-le mormintele, să ne rugăm pentru ei, ca să se bucure cât mai curând de vederea chipului lui Dumnezeu.
Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă